#eusuntautist si ce inseamna Tulburarile de procesare senzoriala?
Am mai scris in postarile anterioare despre sensibilitatile pe care autistii le au la mediu…insemnand zgomote, lumini, agitatie, tensiuni, iar pe cei care ne cunoasteti v-am invitat sa il studiati pe Razvi indeaproape.
Cel mai bine intelegem autismul cu ajutorul unei persoane cu autism. 
M-am gandit sa fac o lista cu ceea ce noua ne creeaza dificultati, iar fiecare experienta necesita toleranta crescuta.
Asadar, avem:
-Nu-mi place sa ma spal pe dinti (textura pastei de dinti, gustul, perii periutei…nope nope nope)
-Nu-mi place lumina puternica (de regula purtam ochelari de soare..treptat, am reusit sa diminuam din acest inconvenient, insa mai avem de lucru)
-Anumite mirosuri ma deranjeaza (pe cat de placut este un parfum, pe atat de greu l-am convins sa inspire o aroma)
-Sunt mofturos la mancare (da…avem preferinte fixe,rareori experimenteaza un fel de mancare nou, iar termenul de *pretentios*… means nothing 
)
-Sunt sensibil la zgomotele puternice (iar sensibilitatea asta, inseamna crize reale in care se sperie si simte nevoia sa se ascunda, ca si cum am fi intr-un real bombardament, asadar, nevoia de intelegere a celor din jur…este mai mult decat necesara)
-Nu-mi place sa folosesc pieptanul, sa ma spal pe par sau sa ma tund (senzatia pieptanarii mai e cum mai e…insa spalatul pe cap/tunsul.. un chin adevarat. De ce? Pentru ca il doare, iar noi nu avem cum sa intelegem asta)
-Nu-mi place sa am mainile murdare (mamica fiind, pentru mine recunosc ca a fost perfect 
, dar DA, nu suporta murdaria sau anumite senzatii pe pielea lui)
-Devin suprastimulat si am o criza de melt-down (aici v-am exemplificat mereu: Cum ati rezista intr-o lume in care nu intelegeti nimic, totul e diferit de voi si trebuie sa va integrati? Greu, nu? Exact..)
-Nu-mi plac etichetele hainelor (dar cred ca nici voi nu suportati sa va zgarie continuu etichetele alea la interior, nu-i asa? Daramite sa mai ai si o senzatie amplificata ca si cum te-ar taia direct)
-Devin temator/anxios (cand presiunea este prea mare pe el, cand este supra solicitat, cand este ceva ce nu ii place, iar exemplele pot continua. Auto-controlul…despre el este vorba)
-Exagerez la julituri minore/taieturi (si inca cum, noroc ca am invatat sa ne doctoricim singuri, iar in curand ne vom pune plasturi in par )
-Sunt lipicios fata de adultii in care am incredere (la fel ca un om *normal*… te simti cel mai bine alaturi de oamenii pe care ii stii alaturi de tine, sinceri, dragastosi, care au caractere frumoase)
-Uneori merg pe varfuri (intr-adevar un stereotip general, de care noi am reusit sa scapam in momentul de fata).
Iar lista poate continua de la caz. Stiu ca multe dintre acestea vi se vor parea pur si simplu normale. Am auzit destul de des replica *Daca ne controlam toti am avea probleme.* Chiar spusa si in spirit incurajator, sper sa intelegem ca neavand un diagnostic, esti privat de tratamentul/terapia de care ai nevoie.
Poate ca majoritatea avem elemente in specificul autismului sau al ADHD, dar nu diagnosticul este scopul, ci calitatea vietii noastre. Iar prin prisma faptului ca ne simtim anxiosi in niste situatii, ne pierdem auto-controlul, ne frustram, ar trebui sa stam totusi de vorba cu un psiholog. Si sunt chiar draguti.
Nu suntem perfecti, avem voie sa gresim, avem nevoie sa recunoastem cand nu suntem ok, dar cel mai important este ca noi in interiorul nostru sa fim echilibrati.
Asta este una din lectiile pe care autismul ni le-a predat.
Pana una alta, eu trebuie sa pun un hastag #Titanic, pentru ca supraveghetorul meu de serviciu mi-a ordonat .
#TuVreiSaFimPrieteni?#eusuntautist si ce inseamna Tulburarile de procesare senzoriala?
Am mai scris in postarile anterioare despre sensibilitatile pe care autistii le au la mediu…insemnand zgomote, lumini, agitatie, tensiuni, iar pe cei care ne cunoasteti v-am invitat sa il studiati pe Razvi indeaproape.
Cel mai bine intelegem autismul cu ajutorul unei persoane cu autism.
M-am gandit sa fac o lista cu ceea ce noua ne creeaza dificultati, iar fiecare experienta necesita toleranta crescuta.
Asadar, avem:
-Nu-mi place sa ma spal pe dinti (textura pastei de dinti, gustul, perii periutei…nope nope nope)
-Nu-mi place lumina puternica (de regula purtam ochelari de soare..treptat, am reusit sa diminuam din acest inconvenient, insa mai avem de lucru)
-Anumite mirosuri ma deranjeaza (pe cat de placut este un parfum, pe atat de greu l-am convins sa inspire o aroma)
-Sunt mofturos la mancare (da…avem preferinte fixe,rareori experimenteaza un fel de mancare nou, iar termenul de *pretentios*… means nothing )
-Sunt sensibil la zgomotele puternice (iar sensibilitatea asta, inseamna crize reale in care se sperie si simte nevoia sa se ascunda, ca si cum am fi intr-un real bombardament, asadar, nevoia de intelegere a celor din jur…este mai mult decat necesara)
-Nu-mi place sa folosesc pieptanul, sa ma spal pe par sau sa ma tund (senzatia pieptanarii mai e cum mai e…insa spalatul pe cap/tunsul.. un chin adevarat. De ce? Pentru ca il doare, iar noi nu avem cum sa intelegem asta)
-Nu-mi place sa am mainile murdare (mamica fiind, pentru mine recunosc ca a fost perfect , dar DA, nu suporta murdaria sau anumite senzatii pe pielea lui)
-Devin suprastimulat si am o criza de melt-down (aici v-am exemplificat mereu: Cum ati rezista intr-o lume in care nu intelegeti nimic, totul e diferit de voi si trebuie sa va integrati? Greu, nu? Exact..)
-Nu-mi plac etichetele hainelor (dar cred ca nici voi nu suportati sa va zgarie continuu etichetele alea la interior, nu-i asa? Daramite sa mai ai si o senzatie amplificata ca si cum te-ar taia direct)
-Devin temator/anxios (cand presiunea este prea mare pe el, cand este supra solicitat, cand este ceva ce nu ii place, iar exemplele pot continua. Auto-controlul…despre el este vorba)
-Exagerez la julituri minore/taieturi (si inca cum, noroc ca am invatat sa ne doctoricim singuri, iar in curand ne vom pune plasturi in par )
-Sunt lipicios fata de adultii in care am incredere (la fel ca un om *normal*… te simti cel mai bine alaturi de oamenii pe care ii stii alaturi de tine, sinceri, dragastosi, care au caractere frumoase)
-Uneori merg pe varfuri (intr-adevar un stereotip general, de care noi am reusit sa scapam in momentul de fata).
Iar lista poate continua de la caz. Stiu ca multe dintre acestea vi se vor parea pur si simplu normale. Am auzit destul de des replica *Daca ne controlam toti am avea probleme.* Chiar spusa si in spirit incurajator, sper sa intelegem ca neavand un diagnostic, esti privat de tratamentul/terapia de care ai nevoie.
Poate ca majoritatea avem elemente in specificul autismului sau al ADHD, dar nu diagnosticul este scopul, ci calitatea vietii noastre. Iar prin prisma faptului ca ne simtim anxiosi in niste situatii, ne pierdem auto-controlul, ne frustram, ar trebui sa stam totusi de vorba cu un psiholog. Si sunt chiar draguti.
Nu suntem perfecti, avem voie sa gresim, avem nevoie sa recunoastem cand nu suntem ok, dar cel mai important este ca noi in interiorul nostru sa fim echilibrati.
Asta este una din lectiile pe care autismul ni le-a predat.
Pana una alta, eu trebuie sa pun un hastag #Titanic, pentru ca supraveghetorul meu de serviciu mi-a ordonat .