Astazi vreau să împărtășesc cu voi munca #oamenilor din spatele unui #autist:
Știai că:
1) specialiștii care intra în contact cu mine sunt oameni poate cu peste 20 ani de școala?
2) specialiștii care intră în contact cu mine investesc singuri în ei pentru a mă putea aduce pe mine la normalul universal?
3) specialiștii care lucrează cu mine duc o luptă atât fizică, cât și psihică pentru a mă aduce la normalul universal?
4) părinții duc un stres continuu 24h/zi, 7zile din 7, 365 zile pe an, de la care NU AU VOIE sa ia pauză?
5) părinții mei nu se plâng, nu cer milă, ci vor acel drept la demnitate pe care și tu l-ai cere dacă tu ai fi poate în locul meu sau într-o situație grea?
6) prietenii noștri care ne susțin în diverse forme depun și ei fie și un minim de efort, dar din #inima lor?
7) se cheltuie o căciulă de bani pe care vrei sau nu vrei #eu trebuie sa îi am ?
Este atât de trist și poate nici chiar animalic când văd oameni “normali”, care calcă în picioare munca acestor oameni! Este atât de trist când oameni “normali” aruncă la gunoi ore întregi de muncă pe care ei refuza să o facă și un minut! Este atât de trist când oameni “normali” se cred superiori, dar pentru ce? sau cu ce sunt superiori? 1 exemplu concret, vreau.
Ce știu eu despre mine, #autistul?
1)eu nu te voi înjura deliberat
2)eu dacă greșesc este pentru că nu pot controla niște stări
3) eu nu îți pun gând rău pentru că NU SUNT CAPABIL SA FAC ASTA!
Dar tu care o faci intenționat? Și desigur, că ești #EDUCAT ?
Probabil iar vor fi acele gânduri ale tale: ce vrei tu? Să te suport eu? Nu te vreau! Nu vreau sa îți iau handicapul! Este ghinionul tău ca ești așa, nu al meu!
Pentru noi, #handicapatii, rămân vorbe și niște atitudini pe care le definim din start stupide.
In tot procesul de recuperare “din autism”, ca părinte te străduiești sa urmărești direcțiile care îți sunt trasate de echipa din spatele copilului.
Cine formează această echipă? 😜 ei bine..avem așa: psihoterapeutul, logopedul, psihiatrul, însoțitorul, cadrul didactic, consilierul psihologic, copiii din jur, părinții acestora împreuna cu ceilalți “profesori” ai altor activități. Nu sunt puțini, nu? Iar părintele se raportează la toți în același timp.
Ei sunt factorii principali de la care părintele află atât problemele, cât și soluțiile, dar cel mai important MODUL de acțiune.
Dar nu-i așa că ne scapă ceva?
#bucuria de a fi părinte.
Am ales mereu să îmi recunosc frustrările, îngrijorările… siiiiii să stresez mai departe 😂 interesul este beneficiul copilului.
În toate articolele noastre am vorbit despre prieteni, despre oameni cu adevărat #misto!
Iar unul dintre aceștia, care ne arată #magia acțiunilor noastre, magia rezultatelor noastre, gestionarea emoțiilor și gândurilor este psihoterapeutul nostru.
Ce ne-a învățat continuu? Faptul că mereu mi-a reamintit, mie, ca părinte, că Răzvan este un #copil. Și Da! Autismul nu este treabă ușoară. Este al naibii de solicitant, de epuizant, cu atât de multe implicații, încât și noi ca adulți, obosim numai când ne gândim, dar oare copilul? Ce simte?
Atât de mult contează acel #om care să îți dea suflul necesar atunci când nu mai poți, atât de mult contează să îți aducă aminte cineva că ai uitat esențialul! #safiiFericit!
Cu autism sau fără, noi, părinții avem o singură și simplă temă: NU UITA CĂ ESTE COPIL!