Împreună cu psiho-terapeutul meu lucrez intens emoțiile. Ce înseamnă asta? Păi.. vorbesc despre ceea ce se întâmplă în corpul meu când sunt furios. Adică atunci când tu mă vezi “supărat”, corpul meu simte o tensiune destul de mare: Mușchii mei se încordează, la fel și burtica (și să știi că mă doare), iar inima bate foarte tare. Da! Și eu mă sperii așa cum și tu te sperii când mă vezi.
Știi care este secretul meu? Sunt obișnuit cu aceste trăiri. Vreau să ți le explic pentru ca tu să nu le consideri ciudățenii. Acesta este normalul meu.
De ce se întâmplă așa? Pentru că neurologic eu sunt diferit și sunt mulți stimuli pe care poate tu nu îi sesizezi, dar care pe mine mă tensionează: poate să fie gălăgie, poate să fie un anumit comportament față de mine sau poate în toată străduirea mea de a mă apropia de tine nu reușesc deloc să mă relaxez, iar atunci încep să mă comport ciudat, din punctul tău de vedere.
De ce fac eu toate aceste terapii sau activități? Pentru că vreau să îți fiu și ție util, să pot face ceva pentru tine și să te pot face sa zâmbești, iar una dintre nevoile fiecărui om este cea de socializare în care tu să simți că însemni ceva pt cei din jur, că ești fericit (de aceea ne facem câte un selfie 😋)
Dar știi ce este mai trist? Din păcate se aproximează că peste 10 ani, 8 din 10 copii vor fi autiști. Poate te vei întreba? Ce-i asta? O să fiți și mai mulți?.. uff.. asta pe lângă alte probleme pe care le vezi și tu deja în mediul online (ex. Acele campanii de strângeri de fonduri) .
Să știi că așa cum sunt eu, adică “funcționând diferit”, sunt fericit că respir, că pot să iubesc și că #autonomia mea devine tot mai mare.
Experiența autismului ne-a ajutat în toată perioada noastră de recuperare (și care nu s-a încheiat, ba devine din ce în ce mai dura) să înțelegem emoțiile noastre, emoțiile celor de lângă noi, sa fim atenți unii la ceilalti și să #iubim mai mult.
Deseori auzim că un autist nu înțelege emoțiile sau nu le conștientizează, dar înainte de orice, el le simte.
Probabil că reacțiile autiștilor, temperamentale dau acea senzație de a “te speria” sau de “nu am mai văzut așa ceva”. Lăsând la o parte faptul că suntem trași în tot acest ritm ciudat indiferent de rolul în care suntem, cred că ar trebui să trecem peste acea mentalitate închisă și limitată de a nu ne păsa unii de ceilalți sau de a ne dori diverse răutăți mascate.
Orice generație de până acum a evoluat, iar ritmul acesta este, de #evolutie. Nu ne putem împotrivi nicicând și nicicum. Fie evoluăm tehnologic, fie evoluăm intelectual, fie că suntem autiști.
Înainte de orice, un autist (indiferent ca vorbim de adulti sau copii) are nevoie de grija celor din jur. Și întreb: e chiar așa de greu să îți pese de cel de lângă tine? Presupune că îți cere ceva anume? Mă îndoiesc. Aș îndrăzni să întreb cât de des ești atent la cei de lângă tine? În sensul de chiar a-ți oferi pur și simplu ajutorul fără să aștepți ceva. Sau: cei de lângă tine, cât de des sunt atenți la ceea ce ei te fac să simți?
Un autist, simte și are emoții. La fel ca noi toți ceilalti. Reacțiile lor care tind spre diverse forme de agresivitate sunt în general motivate de o cauză. Cauză pe care poate, noi, cei #normali, nu o conștientizăm. Iar aici capacitatea de înțelegere ne afectează de ambele părți.
Un autist, nu va merge păcălit sau mințit, pentru că o dată ce ai făcut-o, relația dintre tine și el nu se va mai putea repara. Deci? Este greu? Sau este simplu să fim corecți unii fata de ceilalți? La fel cum și o promisiune sau un cuvânt dat, așa vor rămâne.
Un #normal va putea controla oricând o situație în care se află în raport cu un autist, dar totul depinde și de o bună intenție. Fie că îl va liniști, fie îl va provoca și îl va duce la un extrem negativ.
Noi am învățat că dacă se vrea, nimic nu te poate opri în a fi parteneri buni.
Nu este zi care să nu includă vreun incident și pentru noi, dar și societatea (noi toți) trebuie să știm să reacționăm. Îi putem înțelege, îi putem ajuta să se descarce de emoții atunci când ei nu știu să o facă și comportamentul se schimbă și le putem spune ceea ce simțim #noi. Sunt autiști, dar comunicarea de ambele părți îi va ajuta să înțeleagă.