Tunsul.. ceva banal, nu-i așa? Ei..haideți să vă spun un detaliu. Noi, autiștii, avem percepții senzoriale ridicate. Ce înseamnă asta?
De exemplu, un simplu tuns, pentru noi poate fi un coșmar, sunetul forfecării ne provoacă un clar disconfort auditiv. Ne vei vedea mereu fie plângând, scuturându-ne sau chiar țipând. Ce simțim? Imaginează-ți că cineva ascute 2 cuțite la urechea ta. Este deranjant, nu? Tu cum ai reacționa dacă timp de o jumătate de oră ar fi continuu la urechile tale? Probabil te-ai enerva și ai țipa și tu. Pentru noi sunt pur și simplu reacții normale, la ceva ce ne deranjează.
Mai este apoi senzația mașinii de tuns.. Da, auditiv este ca și cum un motor s-ar plimba prin părul tau. Nici tu nu ai suporta asta, nu? Dar totuși ești obligat să stai.
Pentru mine, primele ședințe de tuns erau chinuitoare. Pentru că #autismul ne-a scos oameni minunați în cale, așa l-am descoperit si pe prietenul nostru care ne primește de multă vreme si are o uriașă răbdare. Acum lucrurile au început ușurel să se schimbe. Da! Calmul, dăruirea, bună-voința lui, au făcut să transforme din crize lungi de plâns și țipete în episoade din ce în ce mai echilibrate. Mai avem de lucru.. Nu suntem gata la acest capitol.
Nu trebuie să fii specialist (pentru cei care cred că noi avem nevoie doar de psiholog), nu îți trebuie cursuri sau mai știu ce alte pretexte sunt invocate, pentru a fi #OM. Trebuie doar să fii deschis. Totul vine de la sine.
El este #prietenul meu. Tu, #vreisafimprieteni?