Perioada grădiniței

2015: Grădinița… Pun aceste puncte pentru că perioada de început, tare mult m-a consumat.

Ca orice părinte, cauți o grădiniță aproape de casă sau de serviciu, în eventualitatea ca cineva din familie să poată prelua repede copilul în caz de vreo urgență. În același timp, te uiți la condiții, cadre didactice și personal auxiliar, cauți referințe etc.  Am reușit să prind un loc la grădinița militară de pe Calea Plevnei. Mă simțeam excepțional de încântată, dar ce să vezi? Locul era de fapt, un coșmar pentru copii, părinții erau abuzați psihic cu lamentări pe bandă rulantă, iar orice reclamație se oprea la doamna director, care NU transmitea  ”mai sus”. Una dintre cele mai auzite replici, era *Noi nu ne supunem Ministerului Educației*, deși practic, o grădiniță este o Unitate de Învățămant, plus că era deschisă publicului larg, nu doar personalului militar. Copiii? Neglijați, abuzați verbal, al meu a fost ținut o zi cu scutecul plin de treaba mare, nu vreți să știți în ce stare mi-am găsit copilul… Era provocat mereu, dezvoltase probleme de comportament severe în decurs de NUMAI o lună. Trecând perioada de acomodare a copiilor, a urmat evaluarea făcută de psihologul lor.  Merge bunica să ia copilul de la grădiniță, apoi mă sună de acasă: Miha, să vorbești la grădiniță, au zis că băiatul are niște probleme. Desigur, că inima mea o luase razna, mă întrebam continuu DE CE grădinița nu m-a contactat, pe mine?-mama copilului.  Termin programul de lucru și o sun pe doamna educatoare de la clasă să cer o explicație, la care mi se spune: 

E HANDICAPAT, DOAMNĂ!!!

Ați înțeles, da? Mod de exprimare de la o doamnă educatoare de grădiniță militară din București. Desigur că, a urmat și reclamația mea. Doamna director foarte frapată de situație, bineințeles că a ascuns gunoiul sub preș, pentru că dacă eu ajungeam la *gradele înalte*, scaunul ei nu era bine pus. Apoi a urmat atacul. M-au chemat la o ședință de Comitet de părinți, deși nu mi s-a prezentat existența și componența acestui Comitet, băteau în 2 ape, ba că vă ajutăm, ba că părinții au strans semnături să plecați. Semnături pe care normal că nu le-am văzut.. și părinții.. alături de care socializam în fiecare dimineață și nu am simțit nici un gram de revoltă împotriva mea. Nici nu aveau de ce. Povestea o minciună cusută pentru creduli. Apoi, a fost fabricată povestea că *noi îl vom integra pe Răzvan*, deja inima mea spunea Fugi cat mai departe!.. La insistențele soțului meu, am ales să continuăm, normal că nu pentru mult timp, nici nu aveam cum altfel, pentru că Lupul își schimbă părul, dar năravul BA. Au continuat terorizarea copilului, într-un teatru sub acoperire, a venit și a doua reclamație, la fel, mușamalizata de doamna director. Dar: dacă aceste randuri vor ajunge la acele ”doamne” (ghilimelele sunt prea mult pentru ele), vreau să știe că le Mulțumesc!

Am plecat de lângă niște oameni de nimic, ca să pot descoperi #oameniideAur

Am pornit din nou în căutarea grădiniței care să ne fie aproape, am continuat căutarea diagnosticului, iar în final, la doi pași de casa noastră, am găsit locul #perfect! Și Da, oamenii aceia minunați, de la care am învățat, alături de care am colaborat, alături de care formez o echipă în continuare și alături de care am o comunicare excepțională, erau chiar la noi, în cartierul Giulești.

Dintotdeauna am ales să prezint orice lucru, așa cum este el, pentru că așa mi se pare corect. Am sunat, am expus situația, am fost acceptați și am găsit o echipă de doamne educatoare așa cum NU PREA MAI GĂSEȘTI. Au fost balsam inclusiv pentru sufletul meu de părinte. Asta s-a întamplat în luna Decembrie, în Ianuarie primind și diagnosticul, semestrul doi de Grupa Mică, am întrerupt prezența, dorindu-mi ca mai întâi să îl pot aduce la un nivel la care să poată fi la un minim de funcționalitate.

Și am revenit la Grupa Mijlocie, program scurt, pași mici, dar siguri.  Am întâmpinat necesitatea de a aduce shadow, aspect rezolvat de altfel, foarte bine primit de către doamne și care au format un parteneriat tare frumos.

Apoi, am considerat că cel mai corect este să pot avea și o discuție cu părinții colegilor de grupă, ocazie care mi s-a dat și pentru care voi fi veșnic recunoscătoare și să pot prezenta nevoile, plusurile și minusurile copilului, și desi ne referim la 2016… cazurile de autism încă nu erau foarte multe.

Următorii doi ani, au fost cei mai frumoși ani din viața de copil a băiatului meu. A fost iubit, înțeles, susținut de către doamne, de către copii, de către părinți, de absolut tot personalul grădiniței. Și să știți că aveam dimineți în care refuza să intre pe poarta grădiniței, iar doamnele îngrijitoare îl luau de mânuță cu toată dragostea lor, iar asta se vedea imediat în schimbarea de comportament a copilului. Le accepta și le iubea.

Și uite cum… un copil cu autism, probleme de comportament, probleme de limbaj, sensibilități alimentare, sensibilități auditive, stereotipuri, s-a integrat perfect, iar serbările au ieșit #impecabile.

 O mână de oameni care a făcut #minuni!