Tot citim în social media despre tehnicile de parenting, ce să faci și ce să nu faci.. recunosc că mă irită la culme sintagma “când ai un copil deștept”… 🤨
Păi, ia să vedem, dar dacă nu îl am așa deștept? Ce facem? Nu mai este al meu? Nu îl mai iubesc? Îl fac retur? Că nu pricep!
Haideți să discutăm despre deșteptăciune prin prisma autismului, ca să avem și un obstacol pentru speakerii ăștia foarte motivaționali 😜 (sunt sigură că ei se vor pierde la prima criză de tantrum a unui copil.. tipic sau atipic 🙃)
Diagnosticul de autism, pentru noi a venit la vârsta de 4 ani. Târziu! Foarte târziu! (nu voi discuta despre faptul că suntem atât de comozi și oamenii din anumite meserii vitale nu vor să citească măcar un pliant pe tema asta..) dar:
-la 4 ani am primit un diagnostic groaznic. Da, și așa este pentru orice părinte.. cine vrea să se mintă că nu-i așa… nu are decât 😉
-la 4 ani am primit informarea de a avea o întârziere în dezvoltare de 2 ani ( adică eram cu 2 ani înapoi, bine?)
-la 4 ani, vârsta copilului, ești pus în fața faptului în care oprești timpul în loc și tot ceea ce făceai și schimbi macazul
-la 4 ani, QD (coeficientul de dezvoltare sau IQ în termenii noștri populari, deși să ne lămurim că nu se aplică IQ pentru copii), aveam un scor de 56
-după 3 ani și jumătate de muncă a naibii am ajuns la un scoring de 116 pcte. (peste medie). În ce traducem asta? În cei 2 ani recuperați + diferența de încă 3 ani jumătate până la vârsta actuală. Pe scurt, rotunjit vreo 6 ani, recuperați cam în 3 ani.
Să ai un copil Deștept, după cum scriu toți acești mentori…cu multe cărți citite și neînțelese.. nu presupune să îți șteargă praful în casă, să stea cuminte fără să facă prostioare specifice vârstei și cu atât mai puțin, să permiteți unora să traseze ei niște linii pentru copiii vostri, fără să aibă măcar o oră de psihologie la activ.
În 2016, am trăit experiența unui medic care nu făcea diferența între intârzierea în dezvoltare și autism.. În 2019.. trăim experiența în care #autismul a devenit o formă de injurii politice; o chestie pe care o iei de pe net (apropo, voi câte ore stăteați pe Mirc sau la Counter acum vreo 15ani?) sau un diagnostic pus la orice lucru pe care copilul nu vrea să îl facă 🤣🤷♀️
Uf! Și teoria asta cu “Nu mai lasați copiii în fața telefoanelor!”. Știți că noi din fața televizorului la știri, admirăm sisteme educaționale internaționale în care tehnologia ajută la stimularea învățării, da? Și atunci…dacă îi admirăm pe ceilalți, vrem modelele lor, darrrrrr numai în România putem considera asta o problemă. Pe scurt, stimularea învățării, prin orice mijloace, este o problemă, la noi 🙃🤨🤣🤣🤣
Un copil va evolua întotdeauna în ritmul lui. Nu faceți din asta un coșmar pentru el și nu îl forțați (mai ales cu poeziile lui Eminescu recitate dacă se poate de la 1 an). Capacitatea lor de înțelegere ține de alți factori și cel mai sănătos este să consultați un psiholog.
Sunt oameni chiar foarte mișto care îți pot oferi niște puncte de vedere pe baza unor studii licențiate.. nu a romanelor citite.
Construiți-vă copiii într-un mod frumos pentru a fi adulți fericiți.
Ce înseamnă asta pentru noi?
Un exemplu, este acela în care, dacă Răzvănel lipsește 5 minute dintre colegii lui, aceștia, atunci când îl revăd, vin la el, arătându-și grija față de absența lui.
Asta este inteligența emoțională, mult mai importantă decât am fost noi educați în 30 ani de la Revoluție, să înțelegem.
Vedeți ce simplu este?
#eusuntautist
Tu #vreisafimprieteni?