Recuperarea unui autist va depinde întodeauna în cea mai mare măsură de cei din jurul lui, iar emoțiile vor fi legate în permanență de comportamentul acestuia.
Un mediu tolerant, îi va oferi siguranță, liniște, echilibru, pe când un mediu agitat, zgomotos, neprietenos va scoate tot ceea ce este mai negativ din el.
În procesul de recuperare al copilului meu am ales să vorbesc despre condiția lui de a fi autist. Și asta este o condiție la fel ca și a noastră de a fi “normali”.
Una dintre surprizele plăcute pe care le-am avut în această săptămâna a fost când o foarte bună prietenă mi-a vorbit despre nevoia noastră ca societate de a învața să ne comportăm cu ei. Da, pentru un nivel cât mai mare de Funcționalitate , autiștii au nevoie ca noi sa ii înțelegem. Percepțiile senzoriale, fixațiile, sunt din punctul meu de vedere la fel de naturale ca nevoia de a bea o cafea dimineața. Este un tabiet care îți face ziua mai buna? Sau este ceva mai mult de atât? Atât timp cât și o pauză de țigara, tie ca adult, îți redă o anumită stare, atunci și pentru ei, o acțiune le redă senzația de bine. Dar doar pentru că este diferită de ceea ce tu conștientizezi, nu este cu nimic mai mult sau mai puțin decât o nevoie firească. Ești obosit după programul de lucru, ajungi acasă și vrei să dormi, iar Vecinul tocmai ce își probează noul sistem audio? Mmm… devii iritat, agitat, nervos, nu? Sau poate chiar agresiv? (Verbal.. fizic..)
Toată această înțelegere se numește toleranță, iar ea poate face minuni inclusiv și pentru noi individual. O față veselă sigur nu va avea migrene 😉
Iar toate aceste minuni pot fi făcute pur și simplu de noi. Oriunde, oricând.
Știm despre autiști, ca ei sunt cât se poate de sinceri deoarece capacitatea lor emoțională nu cunoaște minciuna, iar empatia se lucrează extraordinar de greu. Niciodată nu vor fi simpatici doar “ca să dea bine”.
Emoțiile curg în continuare inclusiv pentru noi, dar când mediul în care îți petreci cele mai multe ore din zi face tot ce poate în a fi prietenos, mai devreme sau mai târziu, schimbările se vor vedea.
Indiferent unde ești.. în parc, în magazin, în școală, pe stradă… și recunoști o persoană cu nevoi speciale (nu mă refer doar la autism), o simplă apropiere îi poate aduce o explozie de fericire. Dar știți ce se ascunde în spatele ei? Motivația care vine la pachet. Și sigur își va dori să facă mai mult, pentru ca tu să îi fii prieten.
Copiii nu cunosc barierele pe care noi adulții ni le auto-impunem cu “boala” 😂😂😂 indiferent care este ea.
Noi toți funcționăm emoțional. Nevoia de apartenență la un grup spune asta. Și în mediile noastre de zi cu zi nu ne dorim să fim excluși. Că ne întâlnim cu rudele, că suntem la muncă sau că ieșim cu prietenii, tot ce ne dorim este să ne simțim bine.
Fiți deschiși și blânzi! Cât despre copii, Răzvan este super bucuros când vin copii să îl întrebe “vrei să ne jucăm amândoi?” Sau “vrei sa fim prieteni?”. Dar știți ce este mai minunat? Că atunci când stai la coadă și intervine un astfel de dialog, realizezi cât de minunați sunt copiii.
#eusuntautist
Tu, #vreisafimprieteni?