Dacă-i vacanța e vreme de făcut prostii, așa-i? Ia sa vedem:
Prostii=copil fericit = părinte fericit
Dar dacă avem:
Prostii făcute cu mami= copil și mai fericit?!
(Pe tati îl lăsam tura asta, ca îmi promite de ceva vreme ca îmi da report la fb. Nu joaca corect pe liga noastră 
)
Mișto rău matematica in forma asta Doamne ajuta așa pana in a12a 
Și parca văd cum ma ia un atac de panica numai când ma gândesc ca iar urmează: reguli, program fix, chestii de făcut. Mneeeh! Nu nu 
Parca ne place mai mult sa ne uitam la desene pana la 1 dimineața (vai!!! “Copilu’ nu se culca la 9!” “Nu nu, ca e cu ma-sa!”
), sa avem ore anapoda de masa, sa facem treaba dacă avem chef, dacă nu-nu
. O viața rebela, nu ?? Pai, nu trăim noi la extrem? Pana ajungem la chipsuri.
Și totuși, gândul ăla in care copilu’ ma cearta ca nu ma țin de reguli, terapeutul la fel (Ade, tu ai voie orice), treburile îmi stau in cap îmi dau așa un feeling…
Good kid= Bad mom
Intr-o discuție despre copii, zilele trecute, mi-am reamintit un moment .. care parca ma face sa rad singura prin casa .. știți ce zic? Eh! Dar noi suntem singuri fără “toate piesele”? Ce credeți?
La una dintre evaluările noastre la medicul psihiatru, tot încercam sa caut soluții pentru completarea aia mișto de ADHD. Ca autism simplu nu era suficient. Nu nu! Sa bag și adhd, ca sa fiu sigura ca rămân pe regim de avarie cu răbdarea. Partea amuzanta.. acuuuuum. Ce îmi spune Dna doctor? (jur ca o iubesc):
“-Pai, doamna Tucaliuc, cum sa fie copilul linistit, când de când va cunosc eu, faceți 1000 de lucruri?”
Like Mother, Like son (cum zice francezu’)
Atattttt. Mda. Senzația aia in care te duci la psihiatrie și razi singur? Merita ceva de vis, treaba voastra.
Și nu numai atat. Pai, dacă tot e vacanța și avem modul “ #goodkid = #badmom “ , desigur ca mai găsești “oameni de echipa” sa îți tina hangul! Dar și fără voi.. viața E pustiu
Nu știu ce planuri au oamenii de obicei pentru copiii lor, da’ eu și cu autism.. și cu adhd.. și cu 1000 de lucruri, mi-am organizat gasca sa ne ducem copiii in cluburi. Abia se păstrează Centrul Vechi mai bine pentru noi, pe carantina asta .
Șiiii una dintre satisfacțiile alea bune, din beneficiul “mama rea” (ce sa fac acuma) este atunci când copilu’ îmi spune:
“-mom! Stop doing that! I will ignore you! You are keep bullying me all the time.”
Normal! Dacă nu eu, atunci cine? dar pe “limba noastră”, asta înseamnă multe rău și “bini di tat”:
-toleranta la frustrare
-conștientizam emoția
-recunoastem un comportament nepotrivit al celui de lângă noi, împotriva noastră
-ȘTIM #cum sa reacționam
Ma declar Ok dacă ma da in judecata la 18 ani (i-am pregătit deja nota de plata pe jucării și e in creștere), in rest sunt destui care îmi țin teorie “despre cum” sa îl cresc .. da da da. 
Culmea e ca viața asta, nu prea e făcut DOAR din oameni buni, DOAR din momente cum vrem noi, DOAR din ușor. Fir-ar sa fie
Și totuși.. după ce bagi zi de zi.. drumuri.. munca.. Terapii.. școala.. crize… parca îți cam vine sa mai tipi la câte unu’ sa îți tina usa deschisă când intri in bloc (știe gasca mea de mămici ce zic).
Dar… Doamne ajuta ca nu-s pe “creanga mea” și Doamne ajuta cu masca.. ca pot sa ma strâmb cât vreau eu pe dedesubt (de fimeu nu știu ce sa zic ).
Atat! Ca iar ne învățam la prostii și îmi iau castane singura. Pana data viitoare, avem niște cutii de ciocolata de terminat.