Autismul: experimentare in mod continuu
Fiecare ocazie de a ieși la bălăcit, îmi aduce aminte de începuturile in ale autismului.
Cum era?
Hm… mersul pe nisip fin? Ca și cum ar fi mers pe ace! Voi cum ați reacționa dacă ați avea un covor de ace/cuie pe care ar trebui sa mergeți? Nu prea bine, asa-i? 
Asta pentru ca percepțiile senzoriale sunt ataaaaat de amplificate. Chiar prea!
Valurile… uf!!! Ceva normal pentru copiii tipici.. problema mare pentru un atipic. Însă, chiar și fără expunere in mod repetat (pentru ca la Bucuresti nu avem valurile din Mamaia 
), sa prinzi marea puțin agitata a fost aventura vieții lui. (Normal ca și-a făcut rost și de gagici, doar nu credeați ca sta degeaba!) 
Adâncimea apei… ei bine, dacă marea se adâncește lin, la piscina este altfel, iar azi NE LAUDAM ca am mai bifat o teama înfrântă. Așadar avem: Copil la apa! (Adânca)
Și cine a mai putut sa îl scoata de acolo? Mai pui și ca și-a făcut gasca de copii mari pusi pe făcut prostii, încât la plecare el ne pedepsea pe noi.
Of ! Și ce pedepse ne-am luat și eu și taica-său 
Așadar, #autism Let’s dooooo it!!!
PS: am primit avertisment:
-Mom! Your wedding ticket is cancelled. Dad should marry with another one. I’m sorry, mom!
