Am trăit crize ale copilului meu, urâte la propriu! În care corpul lui efectiv nu se putea controla, dar în privirea lui se citea clar: MAMI, AJUTA-MĂ! (Nu vreți să știți cum arată un astfel de episod și în continuare mă apucă “bocitul” când îmi amintesc..)
Prima definiție a autismului pe care o auzim este aceea de : închiși în lumea lor. Corectă, ca atare. Vă pun aici o poză cu “te iubesc, mami”, că tot am avut și Ziua Îndrăgostiților 😜, însă avem o moacă trista.. de ce?
Pentru că avem o conexiune ONLINE (și mă refer la faptul că știu în timp real, fiecare moment al copilului meu #autist), iar el știe ceea ce simt eu când EL are o zi grea. Spus altfel:
#Conștientizează
Un exemplu de acum câteva zile, după prima parte a zilei.. destul de dificilă.. la discuția cu psihoterapeutul … Razvan exclamă:
“Mami a spus că am avut o zi proasta!” 🥺🥺🥺
Desigur că toți am rămas de-a dreptul impresionați de acest nivel la care el a ajuns. Să judece, să discearnă în acțiunile lui. Cauzele? După cum am mai spus.. pot fi de mediu exterior sau ce țin de interiorul lui. Din punctul meu de vedere, cu toate informațiile pe care le accesăm, studii/Terapii, încă NU ȘTIM CLAR cum și ce se întâmpla în creierul unui autist.
Se vorbește de multe ori despre inteligența autiștilor, din punctul meu de vedere în sensul eronat… că sunt în IT, că au memorii fantastice etc., dragii mei, cazurile/situațiile astea sunt EXCEPȚIILE FERICITE! Depinde totul foarte mult de copil, înainte de orice, iar apoi de implicarea părinților, terapii etc. Pentru că în cazul în care un copil nu are potențialul necesar, clar nu va progresa. Lucru aplicabil inclusiv în cazul nostru, dovedit, prin varietatea meseriilor/profesiilor pe care le avem.
Ce am remarcat prin prisma experiențelor noastre? Ei au INTUIȚIE. Adică, într-adevăr cel mai înalt grad de inteligență. Dacă poți simți/ anticipa o acțiune sau să ai un simț față de oameni, atunci clar poți manipula o situație.
Cum spuneam și în postarea anterioară, fiecare din noi este bun la ceva. Oricâte diplome ai, dacă nu știi CUM să te comporți (sau să fii om), le ai degeaba și cred că suntem la unison, când fac această afirmație.
Ca și până acum, aleg să vă dau exemplul nostru, personal. Pe lângă faptul că un copil autist, este tot copil, primul lucru de care are nevoie pentru a se dezvolta este nevoia de siguranță (pe lângă dragostea părinților 🙃 nu mă certați!). Un mediu agitat/ de haos/ toxic, își pune o amprentă negativă, inclusiv pe noi ca Adulți, cu atât mai mult, pe un copil cu nevoi speciale. Siguranța este la pachet cu fermitatea / consecvența. Pe scurt: REGULI. (Fără loc de cotitură). Dacă va simți că adultul din fața lui se pierde, se enervează, nu este coerent în ceea ce îi solicită, copilul practic prinde punctul slab și de aici începe manipularea.
Și vă spun eu, că inclusiv “al nostru” este un mic mare speculant. Iar capacitatea de adoptare a unui comportament teatral are viteză uluitoare. Indiferent care este motivul de la baza fiecărui episod.
Încă mai avem multe de descoperit toți despre ceea ce se întâmplă în interiorul lor, însă asta se va întâmpla în măsura în care copiii autiști de acum, vor deveni adulți și în egalitate cu capacitatea lor de exprimare.
Pentru mine ca mamă, surpriza lui pe parte de conștientizare este mai mult decât mi-am putut dori până acum, pentru că asta înseamnă baza stopării multor comportamente nepotrivite care țin inclusiv de auto-control.
În continuare aleg să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește nevoile psiho-emoționale ale copiilor noștri. Tipici sau atipici, au nevoie de adulți raționali in fața lor.
Mă bucur extraordinar de mult când interacționez cu voi individual și cu toate că am întâlnit cazuri de adulți autiști, modul lor de rațiune este incredibil.
Vă îndemn să vă păstrați mințile deschise în a primi orice tip de informație, înainte de toate pentru voi, iar apoi, pentru că din punctul meu de vedere, autismul este un fenomen social.
(Asta pe lângă alte probleme ale copiilor: tulburări de învățare, strabism, adhd, paralizii, boli grave etc.)
Ce vreau să spun: ceva ciudat se întâmplă cu generațiile noi de copii, iar în aceeași măsură, noi putem acționa.
Sper în continuare ca informațiile mele să ajute și să vă ajute în înțelegerea diverselor situații.
Creierul este #fascinant.
O altă experiență concretă? Atunci când înainte de culcare puștiul spune:
-mami! Eu sunt supărat! (Pe tine 😂 cărui copil ii place somnul🙄🤪?)
Și totuși te ia în brate.. îți topește inima.
Haideți să vedem ce înseamnă asta în relația copil autist vs. Copil tipic:
– conștientizarea emoției. Fie că este tristețe, fericire, supărare, bucurie, este o victorie uriașă!!!! De ce? Pentru că #ASimti și #empatia vin foarte greu în cazul lor. Mecanic știm toți că un Smiley Face este o Față care îți transmite sentimente pozitive. Dar a înțelege profund asta, este mult mai complex.
– învățarea în a gestiona această emoție… știm sau vedem diverse manifestări de agresivitate ale copiilor cu autism declanșate de diverși factori pe care noi, îi conștientizăm sau nu. Dar a spune “sunt supărat!” Iar comportamentul să fie unul liniștit, este cea de-a doua Victorie uriașă! Pentru noi, este picătura care poate aduce mai mult și avem toate speranțele în asta.
După nenumărate valuri de frustrări, furie, crize (pentru că asta înseamnă #autismul) , să văd naturalețea unei emoții, fie ea și de supărare, dar gestionată impecabil de copil, mă bucură extraordinar.
De ce? Nu doar pentru că este un pas înainte, ci pentru că duce spre acel auto-control pe care poate nici noi, adulții.. ajunși la o oarecare maturitate, nu îl gestionăm așa cum trebuie.